Despre iubirea de argint si despre purtarea neiubitoare de arginti a parintilor

   Dreptul Acachie din Kafsokalivia era lipsit de orice dragoste de lucrurile materiale. Nu a putut sa pastreze nici macar trei monezi de aur pe care i le daduse cineva. Le-a tinut in mainile sale pentru un moment, s-a suparat si imediat le-a dat inapoi spunand:
   - Ia-ti banii, omule, pentru ca risc sa-mi pierd sufletul din cauza acestor monezi.
   ***
   Sfantul Sava din Kalimnos era aghiorit. Casa lui duhovniceasca era Sfanta Ana. Nu iubea deloc banii. Nu dorea nici macar sa-i tina in mainile sale.
   ***
   Un pelerin pe Muntele Athos l-a intrebat odata pe calugarul Dionisie Kafsokalivitul, cel << nebun pentru Hristos>>, care era nevoias si imbracat in zdrente. El nu iubea deloc banii. Pelerinului i-a fost mila de bietul batran si i-a dat o moneda turceasca. Aceasta l-a mahnit mult pe Dionisie. A privit in jur pana l-a vazut pe bunul pelerin si i-a spus:
   - De ce mi-ai dat acestia? Eu port haine. Paine am. Pentru ce am nevoie de bani?
   Ceilalti parinti au incercat sa-l convinga sa pastreze banii, ca sa-si cumpere ulei pentru biserica sa. Pentru un moment, a consimtit sa-i pastreze. Apoi a ezitat, s-a gandit adanc, si in cele din urma a decis sa scape de povara. A aruncat moneda pe pamant si a fugit cat de repede a putut.
   ***
   Cu mult timp in urma, batranul ascet A. a spus:
   - Odata au venit niste oameni la Dionisiu ca sa dea bani. Toti parintii au fost chemati sa vina, dar nimeni nu a luat niciunul.<< Pentru ce ne trebuie bani?>>, au intrebat ei. Asa a fost comportamentul exemplar al acelor parinti care erau calugari saraci.
   ***
   In Karyes era un muncitor in varsta, un mirean, un barbat ce canta cu ravna si multa umilinta. Foarte sarac, el statea intr-un loc mic sub cladirea unde ststea conducerea Sfantului Munte. Bunicul Mina, asa era numit, a ajuns la varsta de 102 ani. El fusese tamplar si niciodata nu cerea bani pentru munca sa. Venea la clientii sai smerit si sovaielnic.
   - Vrei sa-ti dam niste bani/ il intrebau ei.
   - Stati linistiti. Eu am venit doar sa va vad si sa va salut! ii raspundea el.
   De cate ori lucra, intotdeauna cu rabdare, un motan sedea pe umarul lui.

         PATERICUL ATONIT. ED. BUNA VESTIRE. BACAU